Cînd mă gîndesc la proaspăta uniune PSD – UNPR la Neamţ, în vederea euro-parlamentarelor, nu pot să nu mă gîndesc la o asociere ciudată de nume, Arsene – Tărîţă. Şi , automat, îmi vine în minte bancul în care, un elefant şi un şoricel mergeau împreună pe un pod de lemn. La care şoricelul, mîndru, îi spune elefantului: „Tropăim, tropăim…”.
E de prisos să spunem că în nici un caz Tărîţă nu e şoricelul, după cum nimeni nu poate crede că USD Neamţ există. PSD l-a făcut să-şi dea duhul la două zile după naşterea lui, prin cezariană, la Bucureşti, fix la şedinţa de CJ, unde iar a votat cu PDL. Şi a pus din nou pe chituci un proiect de peste 100 de milioane de euro.
Pînă lui Dragnea i se va face milă de Arsene şi-i va scoate de pe cap pălăria prea mare pentru el, la Neamţ asistăm nu la o tropăială comună pe un pod mai mult sau mai puţin fragil, ci la un spectacol ridicol în care şoricelul scoate mereu un ciot de sabie prin care-şi provoacă imensul partener. Şi asta pentru că în pălărie, pe lîngă căpşorul său, mai are cîţiva iepuri albi crescuţi în curtea PDL-ului.
