Duminică, 16 februarie( a 34-a după Rusalii)
În Biblioteca „lazariştilor” din Roma s-a găsit o scrisoare care are o importanţă istorică. Este o epistolă pe care a scris-o Publius Ventulus, ca guvernator din Iudeea Cezarului, în care este vorba de Mîntuitorul Isus. Epistola este scrisă în limba latină, din timpul in care a predicat Isus Cristos, pentru prima dată, înaintea poporului.
„Guvernatorul din Iudeea, Publius Ventulus, către Cezarul Roman: Am înţeles Cezare, că ai dori să ştii despre bărbatul plin de virtute cu numele de Isus Cristos, pe care poporul îl ţine de profet, iar învăţăceii lui zic ca este fiul lui Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pămîntului. În adevăr, Cezare, în fiecare zi se aud despre acest bărbat lucruri minunate; în scurt zis: El înviază morţii şi vindecă bolnavii.
Este de statură mijlocie, faţa este plină de bunătate şi iradiază o demnitate înălţătoare, astfel că, privind la El, te cuprind, fără să vrei, simţăminte de teamă dar şi de iubire. Părul lui, pîna la urechi, are culoarea alunelor mari, coapte, şi de acolo pînă la umeri este de culoare deschisă, blonda strălucitoare. Îl poartă după datina Nazarinenilor: cu cărare pe mijloc. Fruntea este netedă, faţa fără încreţituri şi pete. Barba este de culoarea părului capului, creaţă, dar nu prea lungă şi împărţită în mijloc. Privirea este serioasă şi are puterea razelor soarelui. Nimeni nu-l poate privi în ochi. Dacă mustră, inspiră frică dar, îndată ce a mustrat, plînge. Se zice că nimeni nu l-a văzut rîzînd niciodată; adeseori, însă, l-a văzut plîngînd.
Mîinile şi braţele sânt frumoase, toţi află petrecerea cu El plăcută şi interesantă. Rar îl vezi în public, dar dacă se prezintă undeva, se arata foarte modest. Are o ţinută foarte frumoasă şi maiestoasă. Mama sa este cea mai frumoasă femeie din aceste părţi.
Dacă doreşti să-l vezi, Cezare, precum mi-ai scris odată, atunci mă înştiinţează şi eu ţi-l voi trimite îndată. Deşi n-a studiat niciodată, cu toate acestea cunoaşte toate ştiinţele. El umblă desculţ şi fără acoperămînt pe cap. Mulţi rîd de El dacă îl văd din depărtare, dar îndată ce vin în apropierea lui, tremură şi totdeauna îl admiră. Se zice că în aceste părţi nu s-a văzut niciodată un asemenea bărbat. Evreii afirmă că n-au mai auzit de un învăţămînt ca cel primit de la El.
Mulţi zic că El este Dumnezeu, alţii că este amicul lui. Aceşti evrei mă supără în tot felul. Se zice că El niciodată nu este mulţumit şi caută să îndestuleze pe fiecare. În tot cazul, stau gata, Cezare, a îndeplini orice poruncă referitoare la El.
Ierusalim, ziua a saptea, luna a unsprezecea.
Publius Ventulus, guvernator al Iudeei.”
