2 februarie – Întîmpinarea Domnului

„Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău, în pace(…)căci au văzut ochiii mei, Mîntuirea Ta”

Al patrulea praznic împărătesc cu dată fixă: 2 februarie

Întâmpinarea Domnului este o mare sărbătoare a zilei, în care Sfânta Fecioară Maria, conformându-se canoanelor Bisericii (Lev. XII, 8), a mers la Templul din Ierusalim, la 40 de zile după Naşterea Domnului, pentru curăţarea ei. Semnificaţia sărbătorii este dată de Iisus Hristos, ca lumină a neamurilor, care aduce lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat. După numele vechi, de origine slavonă, acest praznic este cunoscut în popor şi sub denumirea de Stretenie sau Ziua Ursului, sărbătoare de care sunt legate anumite obiceiuri populare.

A avut loc la Templul din Ierusalim
După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Iisus a fost dus la Templul din Ierusalim. Canoanele Bisericii cereau ca mama să vină cu pruncul la Templu, să aducă jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării. Deoarece Preasfânta Fecioară Maria, Maica Domnului, a născut fără stricăciune, nu avea nevoie de purificare. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii care cerea acest lucru, iar Pruncul Iisus a fost întâmpinat de Dreptul Simeon, căruia i se profeţise că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Acesta, deşi era acum foarte bătrân, s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi Sfântul Iosif veneau cu Pruncul Iisus acolo. Pentru că a putut trăi bucuria de a-L ţine în braţe pe Pruncul Hristos, Simeon I-a mulţumit Domnului, rostind următoarele cuvinte: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel”.

Numită astfel de Dreptul Simeon
Semnificaţia sărbătorii de Întâmpinare a Domnului este dată de Însuşi Hristos, ca lumină a tuturor neamurilor. Pruncul aduce lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat. Creştinii trebuie să ducă această lumină în lume, dat fiind că împărtăşesc misiunea şi viaţa Mântuitorului. El a împlinit acest lucru pentru noi, prin moartea sa, prin care a nimicit puterea răului. Hristos a devenit asemenea nouă prin întrupare şi, deoarece El însuşi a fost ispitit, îi ajută pe toţi cei care sunt ispitiţi. „Întâmpinarea Domnului” este sărbătorită în aceeaşi zi şi la ortodocşi, şi la catolici. La ortodocşi, accentul sărbătorii se pune pe persoana dumnezeiescului Prunc, ce vine în Templul Său şi-l întâlneşte pe Poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, reprezentat de Simeon şi Ana. De aceea, sărbătoarea este numită „Întâmpinarea Domnului” de Dreptul Simeon, fiind trecută între praznicele Mântuitorului. La catolici, pe primul plan stă persoana Fecioarei Maria, care a venit la Templu pentru curăţirea ei, sărbătoarea fiind numită până în 1960 „Purificarea Mariei”, cu referire la Legea iudaică: Lev 12. Începând cu această dată, catolicii o vor numi „Curăţirea Sfintei Marii” şi este trecută între sărbătorile Maicii Domnului.

Sinaxar 3 Februarie

În această lună, ziua a treia, pomenirea sfântului şi dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu şi a proorociţei Ana.

Acest sfânt, primind adaos vieţii sale întru acest veac, aşa cum i se vestise de mai înainte de Duhul Sfânt că nu va muri, până ce nu va vedea pe Hristos, primind acum pe Hristos în braţele sale şi adeverindu-i-se mai înainte prin Duhul Sfânt cele ce aveau să fie cu dânsul, după aceasta a primit sfârşit vieţii sale.

Iar Ana proorociţa era fata lui Fanuil, din neamul lui Aşer. După ce a locuit cu bărbatul ei şapte ani, acela săvârşindu-se prin moarte, ea a rămas la Templu toată viaţa ei, zăbovind cu rugăciunea şi cu postul. Ţinând acest fel de viaţă în chip neobosit, ea s-a învrednicit a vedea pe Domnul, când a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la naşterea Sa în trup, de preasfânta Lui Maică şi de dreptul Iosif. Şi mulţumind lui Dumnezeu, Ana a proorocit despre Dânsul, către toţi cei ce se aflau în Templu: Acest prunc este Domnul, Cel ce a întărit cerul şi pământul; Acesta este Hristos, despre Care au proorocit toţi proorocii. Deci, făcându-se acestora astăzi pomenire, însemnăm şi propovăduim pogorârea şi iubirea de oameni pe care a făcut-o pentru noi Dumnezeu.