foto: Biserica Roznov.
Îl cheamă Eugen şi este din Chişinău. A venit în Piatra Neamţ la prieteni mai vechi. Poate din obişnuinţă, poate asumat, îşi strigă prietenul cu apelativul „frate”. A dus cu el, pe lîngă aerul acela unic al Basarabiei, cîteva sticle de coniac „de ăla adevărat”, numit … „Călăraşi”. Ne spune că merge cu o ciorbă specială, de care nu mai auzisem pînă ieri: soleanca. S-a aşezat la aragaz, a amestecat într-o oală cîrnaţi, salamuri, castraveşţi muraţi, ceapă, bulion, ceva ce promitea să fie ciudat şi bun. Ciudat, că la sfîrşit, ciorba se îmbunătăţea cu maioneză, măsline şi lămîi. Printre linguri şi ciocănelele de coniac, Eugen a povestit, la îndemnul prietnului său, ce a făcut cînd a călcat pentru prima dată pe malul românesc al Prutului: „Nu are de ce să-mi fie ruşine. M-am dat jos din autobuz, m-am oprit şi am început să plîng”.
Basarabia a fost cea dintâi dintre provinciile istorice româneşti care s-au unit cu ţara la sfârşitul Primului Război Mondial. După prăbuşirea Imperiului Ţarist, intelectualii basarabeni au hotărât că venise în sfârşit momentul ca provincia să-şi recupereze identitatea românească. Au proclamat mai întâi independenţa, apoi unirea cu ţara, la 27 martie 1918.
Încă din anul 1812, Basarabia făcea parte din Imperiul Rus. În plin război mondial, înlăturarea țarului și tulburările revoluției din Rusia readuc speranțele basarabenilor pentru unirea cu patria mamă.
„În cadrul unui fost imperiu unde atâta lume a fost nedreptăţită, în urma promovării unor asemenea libertăți, s-au declanșat niște mișcări de disociere a acestui imperiu peticit cu atâtea etnii. Au profitat și românii basarabeni”, spune istoricul Ion Varta.
Unirea nu s-a făcut însă imediat. Este proclamată mai întâi, la sfârșitul anului 1917, autonomia Basarabiei. În scurt timp, Rusia va cădea în mâinile comuniștilor iar trupele bolșevice vor încerca să-și impuna controlul și asupra străvechiului pământ românesc.
„Basarabia era un bulevard de trecere pentru soldaţii ruși, care erau cuprinși de acea nebunie a anarhiei. Oameni înarmaţi, hămesiţi de foame se retrăgeau de pe linia frontului pe direcţia nord-estică trecând prin Basarabia. S-au declanșat niște procese absolut incontrolabile. Este vorba despre deposedări abuzive de bunuri, despre răfuieli fizice cu populaţia civilă”, povestește istoricul.
În aceste împrejurări, unioniștii Ion Inculeţ, Ion Pelivan, Pantelimon Halipa și Constantin Stere cer ajutorul armatei române.
În ianuarie 1918, Basarabia devine republică independentă. În ciuda tuturor dificultăţilor şi ameninţărilor externe, elitele basarabene au ştiut să-şi conducă provincia către unirea cu România, la 27 martie 1918.
Au fost convocaţi cei 135 de membri ai Sfatului Ţării pentru a decide unirea Basarabiei cu România, act asumat în final de 86 de deputaţi după două zile de dezbateri în care numai Constantin Stere a avut peste 50 de cuvântări cu scopul de a-i convinge pe cei care încă ezitau să exprime un vot pentru.
Astăzi, basarabenii încă mai păstrează amintirea unirii de la 1918. La Răzeni, satul din apropierea Chișinăului unde s-au născut Ion Inculeţ şi Ion Pelivan, oamenii vorbesc despre o singură Românie.
„Nu era nicio discuție că e dincolo de Prut ori dincoace de Prut. Era o Românie, nimeni nu-și punea problema că nu-i român, ori e moldovean”, spune un localnic din Răzeni.
Strănepotul unuia dintre cei mai importanți luptători pentru unire, Ion Pelivan, își amintește cum, în istoria falsificată de sovietici, strămoșul lui a fost transformat din erou în trădător.
„În istoria RSS moldovenească care o studiam chiar la facultate era scrisă o singură frază în care era denumirea de Dacia, Burebista și Decebal. În rest, noi nu am cunoscut, dar la segmentul anul 1918 desigur că venea pe prim plan rolul trădator al Sfatului Țării și în special al lui Ion Pelivan, care a trădat interesele țării”, spune Valeriu Pelivan, strănepotul lui Ion Pelivan.
După un secol de ocupaţie ţaristă şi alte decenii de dominaţie sovietică, basarabenii încă își caută un loc în istorie.
„Lumea avea de ales între vest și est și atunci, și acum. Mergem unde? Ne întoarcem înapoi în est de acolo de unde venim și cunoaștem ce avem sau mergem spre o civilizație în Europa. Și, părerea mea, este că drumul spre Europa este prin România”, mai spune Valeriu Pelivan, strănepotul lui Ion Pelivan.
Unirea Basarabiei cu România a fost recunoscută prin Tratatul de Pace de la Paris din 1920. Dar URSS nu s-a împăcat niciodată cu această pierdere teritorială. În 1940, Stalin alipește Basarabia Uniunii Sovietice, iar în 1944 trupele sovietice ocupau România, instaurând comunismul. Astfel basarabenii au pierdut din nou ceea ce câștigaseră în 1918, dreptul de a-și vorbi limba și de a-și cunoaște trecutul.(digi24)
