Personaje:
Ioan Vodă – deţinător de stînă, inspector la AJVPS, deţinător de Păstrăvărie în Bicazu Ardelean
Constantin Andraş – şeful Pazei Parcului Naţional Ceahlău
Nea Mihai – cioban şmecher, bun cunoscător al preopinenţilor Vodă-Andraş
40 de vaci, numai bune de muls
10 cîini de diferite rase
Personajul „necunoscut”, unde ar duce subiectul nostru şi pe care încă noi nu-l ştim, ne-a informat domnul Andraş
Masivul Ceahlăul, Poiana Stănilelor, imediata apropiere a schitului „Sf. Antonie”. Loc dumnezeiesc concesionat de cît se poate pămînteanul Ioan Vodă din Bicazu Ardelean. Sau Nelu, în faţa căruia şi pîrîul se deviază printr-un canal de scurgere către frumoasa sa păstrăvărie amplasată la crucea dintre drumurilor, dintre care unul duce spre schit.
Varianta oficială
Ion Vodă concesionează, în nume propriu, peste 100 de hectare de teren la Stănile, pe o perioadă de 6 ani, într-un contract încheiat cu Primăria Bicaz.
Face o stînă de vaci, amenajează o cabană din scînduri cu temelie de piatră şi acoperiş ecologic şi se aciuează la Stănile.
Îl tocmeşte pe cioban pentru 40 de vaci „pentru că nu avem voie cu oi şi capre în aria protejată”, ne informează el.
Garda de Mediu constată că a tăiat ilegal arbori şi îl amendează.
I se supendă avizul de păşunat. Ia altul de la Primărie. Îl dă în judecată pe şeful pazei Parcului Naţional Ceahlău pentru abuz în serviciu. Ambii au dosare la poliţie, gata pregătite pentru instanţă.
Varianta neoficială
Bocetul lui Vodă
„Obiectul concesiunii este clar: păşunat bovine, organizarea stînei, adăpost animale, coşare, în total, vreo sută şi ceva de hectare. Înainte de a trece la păşunat, am stat de vorbă cu domnul Andraş să vedem unde facem stîna, că pe timpul lui Ceauşescu aici chiar a fost stînă. Există o hartă, chiar pe holul sediului administrativ al Parcului Naţional Ceahlău, care arată că aici a fost stînă. Şi-i spun: Aici vreau să fac stîna! E bine? E bine, răspunde el. Mă duc la Primărie, că în păşunat intră şi curăţare de islaz, să rămînă curat, doar cu iarba. Am băgat vreo 50 de oameni şi am curăţat vreo 85 la sută din islaz. După ce am terminat aici, la Stănile, ne-am dus la Poiana Maicilor, şi acolo, tot concesiune. A venit domnul Andraş, a sunat la Garda de mediu, de acolo a venit dl. Iacob, ne-am prezentat noi, ca Asociaţie a Crescătorilor de Animale. Garda a constatat că am fi defrişat ilegal 0,4 hectare şi ne-a pus maximul de amendă, de 150 de milioane de lei. Dar domnul Andraş ştia încă de la Stănile că eu curăţ, putea să spună că e o greşeală, dar el, nu!, a chemat garda. Am contestat amenda. Domnul Andraş mi-a retras avizul de păşunat. Am plecat cu vitele pe 7 hectare, ne-am rugat de altă asociaţie să ne primească. La trei zile, domnul Andraş, care era de faţă cînd se curăţau Stănilele dar nu ne-a spus că nu avem voie, a făcut o altă sesizare, că am curăţat şi Poiana Stănilelor. Aşa că am luat două amenzi: pe 17 iulie şi pe 20 iulie.
Cei de la ITRSV au fost vineri (2 august, nn) aici, au sesizat şi Poliţia Silvică despre faptul că Vodă Ion are dosar penal pentru tăiere ilegală de molidiş. Am făcut plîngere penală domnului Andraş, la Poliţia Bicaz, pentru infracţiunea de abuz în serviciu. Am pus şi avocat. D-na … .”
Rep: Există şi un alt motiv, mai puţin oficial, pentru care credeţi dumneavoastră că v-ar urmări dl. Andraş?
I.V: Da, vedeţi, o rudă foarte apropiată de-a domnului Andraş are deschisă o păstrăvărie (alta decît cea din Bicazu Ardelean, nn), chiar peste drum de mine, păstrăvăria mea (zona Bicaz-Taşca, nn). El lucrează la Drumuri Naţionale, şi a pus acolo nişte panouri publicitare. Cînd am pus şi eu, mie mi s-a spus că nu am voie. Că eu nu lucrez la drumuri. Cred că şi de aici vine un motiv.
Rep: Domnul Andraş, are un şef, conducerea Consiliului Judeţean. Dacă v-aţi considerat nedreptăţit, aţi fost la dl. Tărîţă?
I.V: Am fost, sigur că am fost la dl. Tărîţă” (nici nu ne-ndoim, nn)
Rep: Şi ce v-a spus?
I.V: Ce să spună? Că dînsul face totul să respecte legea, sînt nişte dosare, ce să spună…
Reţinerea lui Andraş
Pe Constantin Andraş, şeful Pazei Parcului Naţional Ceahlău l-am găsit chiar în zona beligerantă, în apropierea stînei lui Vodă. Povestea lui Ion Vodă nu prea l-a zguduit. „Din păcate pentru el, o să piardă fix pe mîna lui. Trebuia să-i spun eu să nu taie? Este ca şi cum m-ar prinde Poliţia cu 200 la oră, m-ar amenda şi eu i-aş reproşa poliţistului că de ce nu mi-a spus dinainte că am 200 la oră. Alte motive decît cele invocate de dl. Vodă? Da, l-am prins anii trecuţi la tentativă de braconaj, la capre negre. Acum am dosar de abuz în serviciu. Vom vedea dacă este aşa sau nu”.
În apropiere, a venit şi ciobanul lui Vodă, nea Mihai. Băiat tînăr, umblat prin străinătate, nu se dă prea pe faţă cu şeful lui, dar nici nu-l critică. Are şi el luate în concesiune vreo cîteva hectare, dar nu e încolţit, că se află în exteriorul ariei protejate. Îl cunoaşte bine pe Constantin Andraş şi nu-şi poate stăpîni curiozitatea de a auzi ce vorbeşte cu presa. Are o încercare timidă de a-şi apăra şeful, însă Andraş, parcă total înafara subiectului, îi spune că că are timp să-şi exprime opinia, va fi chemat în instanţă, ca martor. Ciobanul se încruntă. Nu-i place povestea şi spune că refuză: „Eu nu ştiu nimic, am aici treabă, am 40 de vaci, trebe să le mulg, am destule de făcut. Mai ast-primăvara a dat rîsu-n stînă şi a rupt ugerul unei vaci, că acolo atacă. N-am timp”. Şi dispare.
În urmă, Constantin Andraş ne spune, înduioşător de prieteneşte: „Eu, cînd intru într-o treabă, ştiu unde duce, unde este capătul, la cine. Mă îndoiesc că dumneavoastră ştiţi”. E drept, nu ştim, dar promitem că vom afla. (M.O.T.)
