Nemulţumire mare pe capul prefectului de Neamţ, George Lazăr, după ce angajaţii Gărzii Financiare şi cei ai Inspectoratului Teritorial de Muncă au dat iama prin firme şi nu au pus prea mari amenzi. Asta, zice prefectul, în condiţiile în care PIB-ul României e aşa cum e, creditele pe care le-am luat noi, românii, sînt mari, iar economia subterană înfloreşte. Hotărît lucru, amenzile sînt prea puţine şi prea mici, în raport cu… şi aici tînărul prefect a avut grijă să nuanţeze, evaziunea fiscală – şi nu cu un cuantum anume al amenzilor care s-ar perinda, neoficial, pe la Garda Financiară, Garda de Mediu, Poliţie, ITM, şi alte instituţii care sufocă orice om cu liberă iniţiativă.
Rezultă, din cele declarate de prefect, în conferinţa de presă, că există o problemă serioasă – şi asta chiar există- că în România, 40 de miliarde de euro anual reprezintă gaura neagră a economiei subternare.
Iată ce ne spune prefectul, agreat, instalat şi miruit de liberali, dar total tehnocrat; ne spune că s-au pus amenzi prea puţine şi prea mici (Brătianu, săracu, s-ar întoarce în mormînt…) în trei luni de zile, firmelor din judeţ, şi anume nu „tutulor”, cum ar fi zis Răposatul.
Garda Finaciară a pus amenzi – „NU ESTE SATISFĂCĂTOR” (!!) a spus prefectul, de 75.000 de lei în ianuarie, 88.000 de lei în februarie şi numai (aoleu!!) 67.000 de lei în martie.
În orice ţară civilizată s-ar fi spus că asta e în regulă, iată, lucrurile merg bine, nu e nevoie de amenzi, e nevoie ca omul acela, care a investit în firmă şi în salariaţi, să fie motivat să poată da şi alte salarii.
Nu, prefectul e nemulţimit, nu numai că nu s-au pus amenzi multe şi mari (ca să fim corecţi, el a precizat că nu despre micul buitc e vorba. De ce nu şi despre el, asta e altă treabă, pe care o vom relata mai tîrziu), ci despre „acei agenţi economici care, cu adevărat eludează normele, acolo nu s-a acţionat aşa cum a trebuit!”
L-am întrebat pe ne-experimentatul, dar ambiţiosul prefect, care ar fi acele firme, şi s-a arătat nervos, că n-a înţeles întrebarea, dar nici nu ne-a lăsat s-o formulăm pînă la capăt. Ce firme ar fi trebuit „călcate” aşa, în genul „cum ar fi trebuit”, după cum liber şi sigur s-a exprimat domnia sa? Aproape s-a enervat, reieşea că nu el ar fi formulat „acei agenţi economici care, cu adevărat eludează normele”.
Cînd, în calitate de prefect, faci o asemenea declaraţie, reiese că ştii care sînt acei agenţi economici care ar fi trebuit mai bine periaţi, ferească Dumnezeu, nu la comandă, că el e prefect total apolitic, ci din competenţele profesionale. George Lazăr, vizibil iritat, a început să ne povestească despre cine nu dă bonuri fiscale cînd cumperi o pîine, cine nu eliberează chitanţe… şi altele mici, mărunte şi departe de adevărul pe care l-ar fi vrut dezvăluit, dar nu cu gura sa.
Ce nu ştie domnul prefect, este că o conferinţă de presă, oricît şi-ar dori el, nu este ca o pledoarie la bară, acolo unde, se pare, ca tînăr avocat, n-a fost lipsit de succese. Odată porumbelul scăpat din gură mai trebuie şi asumat, oricît şi-ar imagina avocatul, în informarea opiniei publice, rareori există apel sau recurs. Minciuna e minciună.
