Medierea este o metodă de rezolvare a litigiilor, diferită de judecată sau arbitraj, în care părţile au ocazia să îşi rezolve împreună o dispută, cu ajutorul mediatorului. Medierea aplează la metode moderne de negociere, de comunicare şi de gestionare a conflictelor.
Mediatorul este o persoană calificată să asiste o negociere amiabilă, care deţine o autorizaţie pentru această profesie. El ajută părţile, cu neutralitate şi imparţialitate, să ajungă la o soluţie de comun acord – totul în condiţii de maximă discreţie şi confidenţialitate. Astfel, medierea devine o negociere a unei rezolvări a conflictului, asistată de mediator.
Procedura medierii este flexibilă şi modernă
Metodologia medierii a fost inspirată din metodele de soluţionare a conflictelor. Specialiştii americani au conceput metode noi de negociere, bazate pe interesele persoanelor, care conduc la rezultate echilibrate ale negocierii, de ambele părţi. Noile metode au fost promovate în mediere, iar în prezent cea mai mare parte a practicienilor de mediere le utilizează cu succes în folosul persoanelor care apelează la mediator pentru medierea conflictelor.
Principii de bază ale medierii
Câteva principii sunt fundamentale în desfăşurarea medierii, bazate pe lege şi pe codul profesional al mediatorului:
– Mediatorul este neutru şi imparţial;
– Medierea este confidenţială;
– Apelarea la medierea se face în mod voluntar, de către persoanele interesate;
– Soluţia finală a medierii aparţine integral părţilor, şi nu mediatorului;
– Soluţia medierii trebuie să fie acceptată şi aceeptabilă pentru ambele părţi în litigiu.
Practica europeană a confirmat că medierea oferă un cost favorabil în raport cu apelarea la instanţă sau arbitraj, şi în plus permite un eficient control al costului şi a pierderilor în absenţa medierii, dar mai ales o gestiune a soluţiilor finale ale litigiilor.
Ce costuri se evită prin mediere?
Avantajul primar al medierii este dat de faptul ca ambele părţi conlucrează pentru a formula soluţia finală. Acest lucru face ca soluţia finală să satisfacă în mare măsură interesele persoanelor implicate. O mediere se poate finaliza şi în 1-2 şedinţe programate rapid. Un proces poate depăşi adesea 1-2 ani. O soluţie obţinută şi aplicată rapid capătă altă valoare faţă de una obţinută tardiv. O mediere este confidenţială şi stinge discret un conflict, în vreme ce despre procesul dumneavoastră află toată opinia publică, sau pentru litigiile comerciale – toţi partenerii de afaceri. Medierea conflictelor oferă şansa ca persoanele care îşi rezolvă litigiile prin mediere să nu piardă din prestigiul sau imaginea în mediul de afaceri.
Costurile datorate taxelor
Procesul necesită plata ireversibilă a unor taxe de timbru şi a unor cheltuieli de judecată. Medierea le evită. În plus, stingerea litigiului dedus instanţei oferă posibilitatea recuperării taxei de timbru. De cele mai multe ori, într-un proces părţile sunt obligate să probeze valoarea sau natura subiectelor litigiilor prin expertize şi evaluări. Pe baza lor, judecătorul decide obiectiv soluţia procesului. În multe cazuri, în mediere părţile convin relativ uşor asupra acestor detalii fără a mai apela la un expert. În aceste cazuri, costul apelării la mediere scade corespunzător.
Costul medierii
Costul complet al medierii îl obţinem comparând onorariile şi cheltuielile ocazionate de mediere cu eliminarea altor costuri sau taxe legale şi altor inconveniente care apar în absenţa medierii, ponderate şi cu restul avantajelor procedurii de mediere. Referitor la onorariul de mediere, Legea 192/2006 privind medierea prevede că: “Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu părţile, precum şi la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.” Onorariul de mediere se stabileşte ţinând cont de: dificultatea cazului supus medierii, durata medierii, numărul de şedinţe de mediere, după caz, se poate stabili un onorariu de succes. Cuantumul onorariului este stabilit în şedinţa de pregătire a medierii. Cheltuielile ocazionate de mediere, efectuate cu acordul persoanelor mediate, se facturează separat de onorariu. Acestea pot fi: deplasări în interesul medierii, consultanţă externă de specialitate, traduceri autorizate, etc.
Cine plateşte onorariul mediatorului?
Legea prevede că, dacă nu s-a convenit altfel, onorariul se suportă de ambele părţi în mod egal. Sunt şi cazuri în care părţile convin de la început o plată diferenţiată a onorariului şi cheltuielilor de mediere. În unele cazuri, una dintre părţi îşi asumă integral plata costurilor medierii. Indiferent de soluţia aleasă de părţi, mediatorul îşi menţine neutralitatea şi imparţialitatea pe parcursul medierii conflictelor. Pentru demararea procedurii de invitaţie la mediere, onorariul de procedură de invitaţie este plătit de persoana care declanşează medierea. Acesta nu se aplică în cazul în care ambele părţi se prezintă voluntar la mediere.
Valentina CÎRLIGEANU
