-1.5 C
Piatra Neamț
duminică, februarie 16, 2025

“Revoluţia română a fost miracolul prin care orbul a văzut, mutul a vorbit, surdul a auzit… ”

Politică

Nicușor Dan, despre ce ar trebui să le fie frică mai tare românilor. Nu Putin, nu Trump, nu războiul

Astăzi, la Piatra Neamț, Nicușor Dan, primarul USR al Bucureștiului și candidat independent la Președinția României, a făcut o serie de declarații...

Nicușor Dan vine în campanie electorală la Neamț

Primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, vine duminică în județul Neamț, pentru a da startul local de susținere a candidaturii sale la președinția României....

Trei parlamentari de Neamț au amendat bugetul României pentru construirea unui nou pod la Luțca

Trei parlamentari de Neamț, toți de la PSD, au depus amendamente la Legea Bugetului de stat pentru finanțarea podului de...

PSD Neamț îl susține pe Crin Antonescu pentru candidatura la președinția României

Astăzi, 2 februarie 2025, la Piatra-Neamț, a avut loc Conferința Extraordinară a PSD Neamț, unde au fost desemnați cei 123 de delegați...

Dialog cu scriitorul Adrian ALUI GHEORGHE

“Dacă în Caragiale un personaj spune că revoluţia s-a amînat din cauza vremii nefavorabile, eu pot să spun că nu am amînat meandrele destinului din cauza revoluţiei”

– Mi-aduc aminte că, în seara zilei de 28 decembrie 1989, te-ai înfiinţat în redacţia Ceahlăul (eram amîndoi de serviciu acolo!) împreună cu o frumoasă fată pe care o ţineai de mînă. Şi mi-ai spus dintr-o dată: “Dom` Viorel, astăzi, noi doi, ne-am căsătorit…”.  Şi ai scos dintr-o sacoşă o damigeană de 3 litri cu muscat-ottonel, pe care am băut-o, cei din redacţie, în cinstea acestui frumos eveniment. A fost o întîmplare absolut unică şi pentru mine…

– Dacă mă uit în urmă, îmi pare că în toţi anii din urmă am trăit atîta istorie, că ar da peste marginile paginilor din cartea de istorie…! Mai mult, am impresia că viaţa personală a fost contaminată de evenimentele istorice pe care le-am trăit, care “ne-au trăit”. Că nu ştim, cu adevărat, cît trăim noi clipa, cît sîntem, ca oameni, de fapt combustia unor clipe, fiecare în parte, toţi la un loc. Timpul se hrăneşte cu oameni, nu-i aşa? Că dacă nu ar exista conştiinţa umană, nu ar exista conştiinţa timpului. Vă daţi seama, dacă e să ne evaluăm vieţile din ultimile două decenii, am asistat şi am participat la cîteva evenimente extraordinare: destructurarea sistemului comunist, căderea simbolică şi practică a Zidului Berlinului, reconectarea istoriei României la perioada interbelică, depăşirea apocalipsei preconizate în anul 2000, intrarea în NATO, reconectarea României la Europa…! Da, mi-aţi amintit un episod duios, din acea perioadă… Da, noi depusesem actele la primărie la începutul lunii decembrie şi trebuia să ne prezentăm pentru evenimentul propriu zis cred că pe 22 decembrie. Normal că după 14 decembrie, după debutul evenimentelor din Timişoara, cu care eram la curent, evident, nu-i mai venea nimănui în minte să mai meargă la starea civilă. Pe data de 28 decembrie ne-am prezentat, fără martori, fără nici un prieten măcar, în blugi, la primăria din Piatra Neamţ să ne recuperăm actele, să nu se piardă. O doamnă extrem de amabilă, care mă recunoscuse, după articolele din ziar, scrise începînd cu 22 decembrie, mă întreabă: “Dumneavoastră sînteţi în Frontul Salvării Naţionale, aţi primit vreo indicaţie, că nu se mai fac căsătorii?”. Habar nu aveam. „Am putea să ne căsătorim acum?”, am întrebat-o. “Da”, zice doamna respectivă. Şi fără prea multe preparative am spus “da”-ul de rigoare, am semnat documentele. Cred că am încheiat prima căsătorie de după revoluţie, la Piatra Neamţ, n-am stat niciodată să verificăm în documente. Mai reţin că mergînd pe stradă, derutat de noua postură, am întîlnit un domn care avea cinci garoafe în mînă, lucru extrem de rar pe atunci, cu care mergea la un botez. Lumina acelor flori, în cenuşiul din jur, ne-a orbit efectiv. L-am oprit şi i-am cerut o garoafă, ca să-mi onorez şi eu calitatea de proaspăt însurat. După ce i-am explicat situaţia, domnul respectiv, astăzi avocat în Piatra Neamţ, mi-a cedat o garoafă. Situaţia sună a telenovelă, nu-ia aşa? Vreau să spun, de fapt, că indiferentă la tribulaţiile istoriei, viaţa îşi are rosturile ei, că primăvara vine cu aceleşi flori şi ierburi smulse mustului zăpezii, că stelele rămîn neclintite, în locul lor. Dacă în Caragiale un personaj spune că revoluţia s-a amînat din cauza vremii nefavorabile, eu pot să spun că nu am amînat meandrele destinului din cauza Revoluţiei. Dar se putea întîmpla orice în acele vremuri, numai cine nu le-a trăit nu-şi poate imagina.

 

– Ai participat, zilele acelea, fizic şi psihic, şi intelectual, la evenimentele de la Piatra Neamţ, din judeţul Neamţ. Ştiu că tu, împreună cu cîţiva prieteni de-ai tăi (întîmplător şi de-ai mei), tineri scriitori pe atunci, ai făcut parte din toate organismele de putere înfiinţate în acele zile de mare bucurie pentru români. Te rog să ne spui, dinlăuntru, cum a fost.

– Despre acea zi şi despre ce a urmat, în zilele următoare, aş putea să spun, abia acum la atîţia ani distanţă, că multe lucruri mi s-au limpezit. Pentru că, se spune, nu-i aşa?, că dacă vrei să vezi un lucru, priveşte-l de aproape, dacă vrei să-l cunoşti, priveşte-l de departe. Da, am legitimaţia cu numărul 5, din cîte îmi amintesc, din primul organism de conducere de la nivelul judeţului, făcut pe la ora 15 sau 16 în ziua de 22 decembrie 1989. Cel care ne-a înscris în noua formă de organizare a fost părintele Ţuţuianu, într-un birou din prefectura actuală. Apoi, seara, a fost înfiinţat CFSN-ul central, cu formele sale locale, acolo eram în comisia de cultură, artă, presă, alături de Aurel Dumitraşcu. În aceeaşi zi, după fuga familiei Ceauşescu, pe la ora 13, am vorbit în balconul judeţenei de partid, alături de alţii, mulţi, unii au fost aplaudaţi de pietreni, alţii huiduiţi, pentru că escaladaseră balconul prea brusc după ce nu se stinseseră ecourile ultimelor ediţii din Cîntarea României, ale ultimelor complicităţi cu regimul Ceauşescu. Nu detaliez, las totul pe seama memoriei concetăţenilor, pe arhivele filmate la acea vreme, de particulari, de securitate. Că “securitatea” a filmat tot, din cîte am auzit şi văzut, din secvenţele care au mai apărut pe ici, colo. După amiază, împreună cu Aurel Dumitraşcu şi Radu Florescu, care vorbiseră şi ei “din balcon”, ne-am oferit din partea “frontului” să venim la ziarul Ceahlăul, să scoatem prima ediţie în libertate. Unii din redacţie erau de acord, alţii trăgeau de timp, să vadă cum se “aşează” lucrurile. Eu am scris editorialul primului număr al ziarului Ceahlăul care a apărut în dimineaţa zilei de 23 decembrie şi care se întitula “După cea mai lungă noapte”. Am mai scris şi un poem rimat, “la minut”, despre acel moment. Au mai scris articole Aurel Dumitraşcu, Radu Florescu, Emil Nicolae, vreo cîţiva profesori, vreo cîţiva redactori ai ziarului. Nu am un exemplar la îndemînă acum, ca să pomenesc toate numele, dar el se găseşte la arhive. Pe la miezul nopţii am fost anunţaţi că vor veni trupele de securitate de la Bacău, că ne vor ataca. Am mai rămas puţini în redacţie, în tipografie, dar suficienţi cît să scoatem ziarul dimineaţa. Dacă nu mă înşel au fost scoase peste o sută de mii de exemplare, ziarul a circulat ca un manifest al revoluţiei locale…! Dacă ar fi fost ca revoluţia să fie înfrîntă, să fiţi convins că textul meu, de atunci, ar fi fost o probă incriminatorie. Una e să spui că ai fost de faţă şi să declari că erai din întîmplare, alta e să ţi se pună în faţă un text scris şi semnat…! Dar ar trebui să mai spun cîteva lucruri premergătoare acelor zile. În perioada “congresului paişpe”, din noiembrie, cînd a fost reales “tovarăşul Ceauşescu”, eu şi Aurel Dumitraşcu am aderat la “scrisoarea celor optîsprezece”, citită la Europa Liberă, gest care ne-a dus pe o listă de supraveghere a securităţii şi partidului. Lista am găsit-o pe biroul prim-secretarei de la acea vreme (Maria Leuştean, parcă!), alături de noi mai erau şi alţii, nu foarte mulţi însă, urmăriţi. Documentele respective le-am publicat în timp, cu diverse ocazii. Eu am cerut, între timp, dosarul meu de la CNSAS, dar şi pe al lui Aurel Dumitraşcu, mi s-a răspuns, după repetate solicitări, că dosarele noastre au dispărut de la Piatra Neamţ, că nu se regăsesc în arhivele centrale. Altcineva, însă, pe vremea cînd eram, vremelnic, în Parlament, mi-a şoptit că dacă vreunul dintre cei care ne-au monitorizat şi turnat mai este încă activ, atunci dosarul nu este făcut public, ca să nu fie deconspirat individul care ne-a urmărit.

 

“Omul nou este cel care ne enervează cel mai mult pe străzile şi uliţele din România, este cel care face ca o ţară binecuvîntată să pară permanent mizeră, cu un aer irespirabil, cu o viaţă publică infectă”

 

– Nu l-ai aflat? Ştii despre cine e vorba?

– Bănuielile nu sînt probe, nu mă pot hazarda să spun nume fără argumente solide, în lipsa dosarului de la CNSAS. Ştiu, de exemplu, că vecinul “de deasupra” din acea vreme, inginer cu program ciudat, în soldă la CFS Săvineşti, din blocul în care locuiam, la o garsonieră, după revoluţie a dispărut brusc şi “l-am regăsit”, la vreun an, ca ofiţer SRI, la Focşani, apoi la Bucureşti. Nu am mai vorbit niciodată cu el după revoluţie, deşi era om “de casă şi poveşti” la mine pînă în 22 decembrie 1989. A dispărut brusc, nu m-a mai căutat niciodată. Mai am date despre un condeier din zonă, care ne frecventa şi ne provoca la “sincerităţi absolute”, dar nu mă mai chinui să îl descopăr în toată goliciunea caracterului. Nu m-am gîndit niciodată să aflu numele turnătorilor ca să mă răzbun, nici să fac din asta un titlu de glorie pentru mine. Aflîndu-le numele şi turnătoriile mi-aş fi explicat doar nişte lucruri din relaţiile mele trecute, m-aş fi cunoscut mai bine pe mine, nu pe ei. Dar am adoptat opinia părintelui Iustin Pârvu care mi-a spus, în unul din dialogurile noastre: “Au fost şi ei, turnătorii, parte într-un plan de care Dumnezeu nu a fost străin, în felul acesta i-a încercat pe români…! Totul e să învăţăm din asta”.

 

– Şi învăţăm?

– Uneori, da. Deşi disponibilitatea la turnătorie, la lichelism, la mizerie umană este foarte mare la popoarele care au fost modificate pînă şi genetic de comunism. Pentru că el, comunismul, a atentat la gena umană, a vrut să facă, în concurenţă cu creaţia lui Dumnezeu, un aşa zis “om nou”. Iar acel “om nou” este cel care ne enervează cel mai mult pe străzile şi uliţele din România, este cel care face ca o ţară binecuvîntată să pară permanent mizeră, cu un aer irespirabil, cu o viaţă publică infectă. Viaţa la bloc, de exemplu, a încurajat şi favorizat urmărirea vecinului şi turnătoria. Demolarea ierarhiilor autentice a dus la promovarea tuturor învîrtiţilor în viaţa publică, nu pe bază de valoare, ci pe bază de tupeu, coroborat cu indiferenţa sau laşitatea celorlalţi. Şi asta din 1947 şi continuă, din păcate, pînă azi. E o chestiune care ţine de coruperea percepţiei reale.

 

– Ştiu că eşti cel mai autorizat depozitar al unor documente importante ale acestei transformări care avea loc şi în Piatra Neamţ. Despre ce documente este vorba, de fapt?

– Memoria mea este, în acest moment, depozitara unor momente unice pentru o societate care îşi schimba faţa decisiv într-o relaţie insuficient explicată şi înţeleasă cu Estul Europei. În cîteva dintre cărţile mele anterioare am mai strecurat amănunte din acea perioadă: “România pe înţelesul tuturor”, “Ce rost are să trăieşti în România tranziţiei”, “Iadul etic, iadul estetic”, “Contribuţii la estetica umbrei” ş.a. Jurnalul “Carnete maro”, al lui Aurel Dumitraşcu, pe care l-am publicat integral, pentru perioada 1982-1990, explică multe mecanisme din acea perioadă, vorbeşte despre “oameni şi fapte”. Documente? Le-am făcut pachet ca să le donez muzeului de istorie. Am un exemplar din scenariul unei vizite a lui Ceauşescu, preconizată pentru toamna anului 1989 în Neamţ, neefectuată însă, dar e interesantă mişcarea de forţe, de planuri, de idei avansate. Pot să pun scenariul acesta la dispoziţia oricărui viitor dictator dar şi celor care se visează în camarila acestuia. Ca material de inspiraţie… Ştiţi că în anul 1989, fiind centenarul morţii lui Ion Creangă, nişte personaje culturnice din Neamţ voiau să mute la Bucureşti, la Sala Dalles, obiectele din Casa Memorială din Humuleşti, ca să le vizioneze cuplul prezidenţial? Cîteva cărţi din “Fondul G. T. Kirileanu”, care aparţinuseră lui Ion Creangă, care au semnătura şi care au tot felul de însemnări ale humuleşteanului nostru, au fost duse fără nici o precauţie la Bucureşti, pentru acea expoziţie. După revoluţie, printr-o întîmplare stranie, le-am recuperat de la Bucureşti şi le-am adus şi le-am redat “fondului” bibliotecii. Mai am şi alte documente care pot face parte dintr-o viitoare şi firească secţie a muzeului de istorie. Deşi uneori cred că istoria acelor vremuri e doar a noastră, a celor care au trăit-o, alteori cred că ar putea să intereseze şi pe cei care vin, din generaţii mai proaspete. Căci dacă se spune că istoria necunoscută şi neînţeleasă suficient riscă să se repete, mi-ar fi milă de generaţiile care vin să o ia de la capăt.

 

– Pentru participarea ta, nemijlocită, la revoluţie, la evenimentele de la Piatra Neamţ, ţi-ai luat drepturile legale, vreun titlu de revoluţionar?

– Nici pe departe…! Consider că în 22 decembrie 1989 eu nu m-am expus pentru ceva anume, ci am ieşit “din sine”, în stradă, pentru cîteva lucruri vitale, care ţin de principii, de democraţie: libertatea de a vorbi într-o ţară redusă la tăcere, libertatea de a sfida ipocrizia generală, libertatea de a evolua ca om, de a vedea civilizaţiile europene, de a scrie fără cenzură.

– Şi le-ai regăsit în societate, în vremurile noastre?

– Dacă ştii ce cauţi, sigur că găseşti. Á propos de cenzură… Revista “Cronica” din Iaşi a publicat în primul său număr din 24 decembrie 1989, de exemplu, o pagină de poezie de-a mea cu un supratitlu: “Poezii interzise de cenzură”. Dacă mă uit azi în acea pagină nu înţeleg de ce au făcut-o cei de la cenzură, poate doar dacă şi valoarea era un delict în comunism. Şi era un delict, asta era clar, că la cenzură lucrau o mulţime de oameni modificaţi de ideologie, în şcoli de partid. Acele poezii au apărut, mai apoi, în anul 1992, în volumul meu “Intimitatea absenţei”. Dar vreau să fac, totuşi, o precizare: nu am nimic cu cei care s-au zbătut pentru drepturi şi titluri, după Revoluţie, dacă legile le-au permis acest lucru, a fost decizia şi dreptul lor. Dacă au păcălit, mai devreme sau mai tîrziu vor fi arătaţi cu degetul. Mi-ar părea rău, totuşi, ca între cei care s-au învîrtit de vreun tilu de revoluţionar sau de luptător cu merite deosebite să se fi strecurat şi foşti turnători. Ar fi culmea imoralităţii…! A apărut, în ani din urmă, un aşa zis raport asupra evenimentelor de la Piatra Neamţ, despre participarea unora sau a altora, însă e, din păcate, un material subţire care nu îşi propune să facă lumină asupra acelor zile, ci e o chestie partizană, lacunară, făcută în favoarea unora, ca “să-şi tragă certificat”. Nu polemizez cu acel raport, dar era de preferat să fie cît mai complet, pentru o aşezare corectă “în plan” a istoriei locului, a timpului. Poate că vreun profesor de istorie se va aşeza şi va pune cap la cap informaţiile, va face o lucrare coerentă despre acea perioadă. Şi asta nu pentru că revoluţia română ar fi avut ceva aparte la Piatra Neamţ, ci pentru a credita ideea că nemţenii au rezonat, că au avut aceeaşi disperare ca şi restul cetăţenilor români.

Mai multe articole

Spațiu publicitar

Ultimele noutăți

Nicușor Dan, despre ce ar trebui să le fie frică mai tare românilor. Nu Putin, nu Trump, nu războiul

Astăzi, la Piatra Neamț, Nicușor Dan, primarul USR al Bucureștiului și candidat independent la Președinția României, a făcut o serie de declarații...

De Valentine’s Day, cu dragostea la Primărie

Valentin ANDRIEȘ De Valentine’s Day, doar două cupluri și-au unit destinele la Casa Căsătoriilor din Piatra Neamț.

În accidentul de la Piatra Șoimului, șoferul avea peste 1 la mie alcool pur în aerul expirat

La data de 14 februarie a.c., în jurul orei 23:40, polițiștii rutieri din Neamț au fost sesizați cu privire la producerea unui...

Pipirig/Accident cu patru persoane implicate

Patru persoane au primit îngrijiri medicale de la echipajele medicale, ulterior fiind transportate la CPU al Spitalului Orășenesc Târgu-Neamț, în urma unui...

ANM/Prognoza meteo în Moldova pentru trei zile

1 Atenționare meteorologică Interval de valabilitate: 14 februarie, ora 20 – 18 februarie, ora 10