Şi-am zis inimă la piatră şi cântec la tot ce latră. Nichita – 31 martie 1933 -13 decembrie 1983 Şi-am zis inimă la piatră şi cântec la tot ce latră. Nichita – 31 martie 1933 -13 decembrie 1983
Frunză verde de albastru, mă doare un cal măiastru, că am zis doar un cuvânt despre întregul pământ, şi de bine-am zis de morţi... Şi-am zis inimă la piatră şi cântec la tot ce latră. Nichita – 31 martie 1933 -13 decembrie 1983

Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
că am zis doar un cuvânt
despre întregul pământ,
şi de bine-am zis de morţi
şi de şase-am zis la sorţi,
şi am zis unu de doi
şi zăpadă de noroi,
şi am vrut să fac cu gura
focul ce-l făcea arsura
că n-am fost trezit, că dorm
pe un cal cu şa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân’ la şapte –
de la şapte pân’ la zece
mi-a căzut o viaţă rece,
de la frunză pân’ la umbră
mi-a căzut o viaţă dublă
ca pământul şi cu lună,
noaptea când stau împreună.

Şi-am zis aripă de pene
ca să zbor cu ea prin vreme,
şi-am zis măr ca să zic sâmburi,
şi-am zis pom ca să zic scânduri,
şi-am zis nord ca să zic suduri
şi dulceaţă ca să sudui,
şi-am zis inimă la piatră
şi cântec la tot ce latră.

Viaţa Nemţeană