”Porni Luceafărul. Creșteau în cer a lui aripe”. 15 iunie 1889 ”Porni Luceafărul. Creșteau în cer a lui aripe”. 15 iunie 1889
MIHAI EMINESCU 15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889 ”Astfel se stinse, în al optulea lustru de viaţă, cel mai mare poet pe care... ”Porni Luceafărul. Creșteau în cer a lui aripe”. 15 iunie 1889

MIHAI EMINESCU 15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889

”Astfel se stinse, în al optulea lustru de viaţă, cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi cîte o stea va veşteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt să-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. (George Călinescu)

Mihai Eminescu


Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

Viaţa Nemţeană