Mulţumim ISU Neamţ! Întrebări pentru Spitalul Judeţean Mulţumim ISU Neamţ! Întrebări pentru Spitalul Judeţean
Un bărbat fără casă, I.A, fără acte, dar cu un trecut plin care l-a adus în această stare, a fost externat foarte -foarte bolnav... Mulţumim ISU Neamţ! Întrebări pentru Spitalul Judeţean

Un bărbat fără casă, I.A, fără acte, dar cu un trecut plin care l-a adus în această stare, a fost externat foarte -foarte bolnav de la Spitalul Judeţean, de două ori, şi trimis la o casă care nu-i aparţinea şi a cărei proprietară spusese că nu poate să-l ţină.

Bărbatul muncea cu ziua oriunde era chemat şi mai dormea, atunci când nu-i ardea de plecat, la o familie de oameni în vârstă, fără să i se ceară bani. 

S-a îmbolnăvit brusc săptămâna trecută, nu l-au mai ţinut picioarele, iar femeia din casă a chemat salvarea. A fost ţinut la UPU toată ziua, iar seara a fost internat la cardiologie. Femeia a spus celor de la ambulanţă că este om al străzii şi că ajutorul pe care i-l dă este unul creştinesc. Nu are mutare la ei, nu sunt rude, nu au nici o obligaţie. 

Vineri după amiază s-a trezit cu bărbatul în casă. Se întorcea de la înmormântare când a primit un telefon să vină acasă, că cineva la adus pe I.A de la spital în casă la ea, cu foaia de ieşire în braţe, mai rău că atunci când a plecat.

Nu i-a putut nimeni explica nimic, doar o vecină, că a văzut o maşină care a oprit la poartă şi şoferul  l-a băgat apoi pe I.A. în casă. Soţul ei este imobilizat la pat, cu o boală care i-a diminuat cu mult auzul şi atenţia. 

Pacientul I.A era mult mai rău, acum nu mai putea vorbi aproape deloc, nu se ţinea singur pe picioare, parcă devenise, în câteva zile o legumă. 

S-a sunat din nou la Ambulanţă, care a venit, după ce de la 112 ni s-a spus că nu este o urgenţă. Ziarul Viaţa Nemţeană a fost de faţă când femeia din casă a explicat că de la spital s-a trimis un bărbat în casa ei, fără acordul ei. Că nu are ce face cu el, bărbatul ei zace la pat de câţiva ani, ce să facă cu un om al străzii atât de bolnav, imobil, confuz şi atât de bolnav? Le-am explicat celor de la ambulanţă că bărbatul nu locuieşte acolo, îl mai ţine familia din milă, dar era sănătos, acum ce să facă cu o legumă. Li s-a explicat că are părinţi la Grumăzeşti. Li s-a predat singurul act pe care acesta îl deţine, un carnet vechi de şofer. Bărbatul are nevoi speciale, diagnosticul său e o listă lungă de boli, iar reţeta are 11 medicamente! (vezi foto). Oamenii aceştia nu au nici o obligaţie. Şi dacă se consideră că un om devenit brusc legumă nu este o urgenţă, să se ia legătura cu serviciile sociale, pentru că, desigur, nu este singurul caz de acest gen iar la spital, la UPU, se cunoaşte procedura de predare a oamenilor străzii. Şi, mai ales, le-am explicat să nu-l mai aducă la această casă fără acordul proprietarilor. Să urmeze procedura legală.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pacientul I.A. a fost dus din nou la spital vineri seară. Sămbătă, la prânz, când s-a întors de la biserică, femeia l-a găsit intrarea în casă, pe un fotoliu, cu ieşirea de la spital lângă el! La fel de confuz, incapabil să stea pe picioare. Cerea apă într-una. Abia putea propunţa „ap”.

„Ce să fac cu el? De ce l-au adus la noi? Le-am spus că nu stă aici, nu are buletin, nu suntem rude, nimic, ce să fac, să moară aici, cum să-l înrijesc eu, că mai am unul în pat, de ce nu-l duce la părinţi sau unde ştiu ei?„. Disperată, femeia ne-a chemat pe noi, poate îi sugerăm ce să facă. 

Era clar că la ambulanţă nu se poate apela. Am apelat la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, le-am explicat că este vorba despre un om al străzii.

Le mulţumim celor de la ISU Neamţ pentru profesionalism şi promptitudine, pentru faptul că au înţeles situaţia, că nu au aşteptat ca femeia să îl scoată în stradă ca să poată fi preluat „legal”, chiar din stradă, şi că l-au dus, chiar dacă temporar, la Speranţa. De aici, va fi o altă poveste.

Pentru Spitalul Judeţean, două întrebări: 

  1. Cine şi cum l-a trimis la o adresă care nu avea altă legătură cu pacientul decât aceea că de acolo s-a sunat pentru a fi preluat? Mai ales că vineri seară li se spusese să nu-l mai aducă acolo, că nu stă acolo?
  2. Dacă ar fi găsit poarta sau casa încuiate, ce ar fi făcut cu pacientul? Îl lăsau în stradă? Menţionăm că acasă se afla doar proprietarul, de 79 de ani, la fel de confuz şi imoblizat la pat, care nu a putut, ulterior, să explice nimic soţiei. 

Viaţa Nemţeană

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.