Între chin şi amin, „oda lui Dumnezeu”, la Cinema Mon Amour Piatra Neamţ Între chin şi amin, „oda lui Dumnezeu”, la Cinema Mon Amour Piatra Neamţ
Duminică 27 octombrie, de la ora 18:00, la Cinema Mon Amour are loc  Premiera de Gală a filmului Între chin și amin, de Toma Enache,... Între chin şi amin, „oda lui Dumnezeu”, la Cinema Mon Amour Piatra Neamţ

Duminică 27 octombrie, de la ora 18:00, la Cinema Mon Amour are loc  Premiera de Gală a filmului Între chin și amin, de Toma Enache, anunţă Asociaţia Sens Civic Piatra Neamţ.

 

Filmul prezintă o realitate dureroasă și tristă a istoriei noastre recente și este un prilej inedit de a înțelege odată pentru totdeauna că perioada comunistă nu merită nicio nostalgie.
Menționăm că la acest moment suntem foarte aproape de a epuiza toate biletele și a avea o sală arhiplină la acest eveniment.
Totodată, duminică vom anunța public un proiect la care muncim de câteva luni și ne-am bucura să ne fiți alături la acest eveniment în care vom scoate la lumină o umbră din trecut și vom lansa un proiect ce va avea o amprentă în viitor.

Românii care au avut ocazia să vizioneze până acum filmul regizorului Toma Enache au mărturisit că experiența i-a mișcat sufletește.

 

„Între CHIN și AMIN, sau despre cum Oda lui Dumnezeu se înalță din iadul reeducarii de la Pitești. Un film de Toma Enache. Nu știu exact în care ordine, dar a fost o seară cu emoție, lacrimi, durere, iubire și Dumnezeu. Felicitări, Toma, ție și întregii echipe!! Mulțumesc pentru invitație”, a declarat jurnalista Lavinia Siclitaru.

 

„ÎNTRE CHIN ȘI AMIN – un film artistic ce reconstituie tenebre ale trecutului recent… Toată admirația, Toma Enache, pentru inspirația și curajul de a face parte din planul divin de a scoate la lumină adevărul! În ciuda scenelor cutremurătoare, dar atât de autentice (o spun în cunoștință de cauză), filmul reprezintă o simfonie a vieții și a dragostei”, a mărturisit profesoara Corina Cușa.

 

„Între chin și amin este un film care te duce în iad, îți arată că oamenii pot deveni brute, te scufundă în smoala încinsă a lumii păcătoșilor, te ține acolo sufocat și revoltat, cu lacrimi de neputință în ochi, pentru ca apoi să te ridice spre rai. Ridicarea aceasta se produce prin iubire sau credință. Iubirea față de cel/cea pe care o iubești, credința în Dumnezeu. La finalul filmului, m-am întrebat dacă cele două pot fi despărțite. Probabil că nu. Nu poți să iubești pe cineva cu adevărat dacă nu crezi în Dumnezeu sau în ceva superior, cosmic, într-o forță mai puternică decât cea de care noi, oamenii, suntem capabili.

 

„Aici e iadul”, spune călăul, în film. Chiar dacă trupul e în iad, spiritul poate fi, prin iubire și credință, în rai, spun deținuții.

 

E frumos, e poetic, dar nu trebuie să uităm niciodată că, pentru că mii de tineri au fost torturați în lagărele comuniste, că mulți și-au pierdut viața în chinuri îngrozitoare. Toma Enache a avut flerul și decența de a nu ne arăta tot ce s-a întâmplat în spatele gratiilor. Unele lucruri sunt atât de oribile încât nu pot fi privite. E frumos să spui că iubirea și credința te salvează, dar tineri fără absolut nicio vină au murit la Pitești, așteptând izbăvirea. Oamenii s-au transformate în demoni”, e de părere un alt spectator al filmului.

 

„Un film despre întâmplări din care nu mai poți face poezie, pentru că deja realitatea e Poezie, tragică, cutremurătoare, dar cu acele irumperi de rai ce dau fiorul credinței neclintite. Refugiul ultim e dragostea, gândul la ea e salvator în tenebrele lagărului exterminator, în care dracul își dezlănțuie împotriva omului prin semeni „reeducați” obsesia de a-l scoate pe Dumnezeu din inima lui. Suferința extremă, groaza morții, amenințarea de a face rău celor dragi sunt instrumentele torționarilor, ce încearcă experimentul de a preface minciuna în adevăr, lumina în întuneric, poruncile iubirii în dictoanele urii, credința în lepădare, libertatea în slugărnicie înjositoare, sau în automatismul mașinal de unelte ale sistemului ateist.

 

Însă „cel mai liber om e cel ce locuiește în inima cuiva”, exclamă un personaj. Izbăvitoare e această dragoste ce păstrează în iadul torturii un colț de rai, pe care nimeni nu-l poate scoate cu forța din inima noastră. În momentele de chin extrem, pulsează ca un contrapunct imaginile în care Tase rememorează scurta petrecere împreună cu Lia, într-o natură feerică, ce parcă tresare de durere (lanul cu maci) la presimțirea a ceea ce va urma. Ochii ei albaștri consonează cu cerul din inima lui, de care refuză să se lepede, scrie activenews.ro.

 

Viaţa Nemţeană

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.