Cu naşul, în trenul inter-regio Piatra Neamţ-Bucureşti. Circ cu locurile, căldura şi o micuţă şpagă Cu naşul, în trenul inter-regio Piatra Neamţ-Bucureşti. Circ cu locurile, căldura şi o micuţă şpagă
Naşul este controlorul, şeful de tren, filozoful a cărui vorbă înţeleaptă nu descâlceşte nimic din prostiile care s-au făcut cu biletele şi locurile călătorilor,... Cu naşul, în trenul inter-regio Piatra Neamţ-Bucureşti. Circ cu locurile, căldura şi o micuţă şpagă

Naşul este controlorul, şeful de tren, filozoful a cărui vorbă înţeleaptă nu descâlceşte nimic din prostiile care s-au făcut cu biletele şi locurile călătorilor, el te învaţă formulele de adresabilitate asigurându-te că de exemplu, „matale” este cuvântul cel mai posibil respectuos pentru un călător. Care călător nu are loc, deşi pe bilet scrie că are, deoarece acelaşi loc îl are şi alt călător.

Pe cine să întrebi ce s-a întâmplat cu locurile din cele două vagoane care pleacă din Piatra Neamţ, de se ridică unii pe alţii de pe scaun, decât pe domnul controlor? Şi ce nervos e domnul controlor! Sunt doar două amărâte de vagoane, întotdeauna 5 şi 6! Naşul te informează că s-a schimbat primul vagon, nu mai corespund locurile. El nu are nici o vină! Să se ridice cei care au locuri la 5, să plece pe 6! Da, dar unele locuri nici nu există în vagonul 6…

Mută-te mata în alt compartiment!, spune naşu, mai sunt locuri goale, dacă ai noroc, până la Bucureşti nu te mai ridică nimeni! Omul refuză, are locul lui, a plătit, dar naşul, că e şef de tren, îl invită să caute alt loc, vină mata cu mine

Călătorul se supune dar îi spune să se adreseze cu dumneavoastră, nu-i este nici tată nici unchi, mata nu e formulă de tren, dar naşul îl asigură că greşeşte- matale la noi în sat însemna că respecţi un om! 

Şi uite aşa, de la noi din sat la serviciile oferite de modernele căi ferate române, ajungem la o situaţie cât de se poate de recentă, când un călător ajunge prea târziu şi nu mai apucă să-şi ia bilet.

Călătorul către controlor (gâfâind): Văleu! Bine că l-am prins! Cum fac? Daţi bilet şi în tren?
Naşul: Da! (…) Nu prea te-ai grăbit! Unde mergi? (Nu unde mergeţi, omul avea nişte sacoşe, era de-al locului, nu mergea departe).
Călătorul (spune unde merge): Daţi-mi un bilet sau cât mă costă!
Naşul: Eeei! Dacă îţi tai bilet, te costă cât nu face (nu-i spune cât) dă şi mata acolo, să fie acolo, dacă scoteai bilet te făcea vreo 17 lei!
Călătorul (încurcat, spera să iasă cu mai puţin): Dar eu sunt pensionar, am acasă cupoanele de pensie, nu le-am luat!
Naşul: Da, dar acu n-ai bilet! Dă acolo (între timp, călătorul scoate nişte bani, naşul ia ceva din ei, bărbatul ia sacoşele şi intră într-un compartiment).
Călătorul: Şi acasă aveam cupoanele de pensie.

Naşul ia banii, intră în fiecare compartiment, spune bună dimineaţa, biletele la control! Trenul gâfâie mai departe, în vagoanele vechi repartizate de CFR călători moldovenilor, că ei sunt mai suferitori. De bine de rău, de data asta e cald şi nici nu s-a ajuns cu întârziere.

Viaţa Nemţeană

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.