Condeiul și șpalt-ul Condeiul și șpalt-ul
Există complicități artistice exemplare: între textierul unei piese de teatru și artiști, între creatorii de muzică și orchestră, între regizori și cameramani, între scriitori,... Condeiul și șpalt-ul

Există complicități artistice exemplare: între textierul unei piese de teatru și artiști, între creatorii de muzică și orchestră, între regizori și cameramani, între scriitori, editoriși tipografi, după cum există o armonie între idee și exprimarea ei, și asta – după ce intelectul s-a pus în acord cu el însuși, iar oamenii care lucrează la un proiect unic se înțeleg de minune.

Să dai gata un text și să-ți șoptești, gata, în sfârșit, aduce de departe cu o limpezire a gândului, ieși din crispare, din tensiunea nemernică a formei, îți imaginezi că te poți relaxa. Ai învins cumva o obsesie, îți spui în intimitate, e bine, o voi da lumii, ”habent sua fata libelli” și adormi.

 

Dar, când credeai că e bine și ți-ai făcut datoria și  te gândești la cartea următoare, începe adevărata teroare: lupta în câmp deschis cu acela care îți face cartea, corectura, pagina, coperta, culoarea, fotografia. De câteva ori am intenționat să reziliez înțelegerea, să dau bir cu fugiții, să fug în munți. Îți spui că era mai bine pe vremea lui Balzac, dar renunți, nici pe atunci nu era bine, de fapt, Balzac era un luat de cap din pricina exigențelor tipăriturii, îți amintești că i-ai citit toată corespondența, s-a îngrășat ca un bivol, a rămas iubitor și neiubit, haotic.

Stau și privesc la felul în care îmi este siluit textul și imaginea, și sunt speriată și fascinată în același timp.

Ce se va alege de cuvântul meu, de sinceritate, de nădejde?

Habar nu am: soarta unui condei stă în mâna celui care stăpânește arta imprimării și are ediția sub control, sub controlul palmelor, al ochiului, al altui tip de fascinație, pentru așezarea pe pagină, pentru pauza dintre cuvinte, perfecționist, aparte, nebun de legat, palid, obsedat.

Câteodată, îmi vine să plâng: se apropia  Crăciunul și eu trebuia să aleg nuanța hârtiei, echilibrul culorii, pentru că mi se cere asta, pentru că avem un contract despre care  știu sigur că va fi onorat. Știam că sunt necugetată pentru că iubesc munții, caii și câinii, dar pe lumea asta sunt nebuni mai mari decât mine, și mult mai frumoși.

Viaţa Nemţeană

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.