BRÂUL AFRODITEI, AL 23-LEA VOLUM SEMNAT DE MIHAI MERTICARU BRÂUL AFRODITEI, AL 23-LEA VOLUM SEMNAT DE MIHAI MERTICARU
Încă nu s-a stins ecoul RONDELURILOR apărute în luna iulie a.c. și Mihai Merticaru asaltează piața cărții cu un alt volum de versuri, al... BRÂUL AFRODITEI, AL 23-LEA VOLUM SEMNAT DE MIHAI MERTICARU

Încă nu s-a stins ecoul RONDELURILOR apărute în luna iulie a.c. și Mihai Merticaru asaltează piața cărții cu un alt volum de versuri, al 23-lea din creația sa poetică. Este vorba despre volumul de sonete BRÂUL AFRODITEI (Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2020) tipărit pe spezele acestei edituri, ca urmare a câștigării Premiului „Victor Frunză”la concursul de volume în manuscris.

       Cartea beneficiază de o entuziasmantă prefață semnată de ilustrul critic literar GEO VASILE, din care spicuim : „ În acest an de grație, 2020, Mihai Merticaru se prezintă în fața cititorilor cu cel de-al 23-lea volum de versuri, dintre care 7 sunt de sonete, cel de-al 7-lea fiind cel de față, intitulat, atât de sugestiv, „ Brâul Afroditei”, brâul acesteia fiind, după cum se știe, un simbol al iubirii. De altfel, am văzut că tema dragostei ocupă un loc preponderent în toate cărțile autorului, unde femeia iubită este o permanență, reprezentând eterna aspirație spre ideal.  Această idee este magistral surprinsă în „ Sonetul iubirii”,pag. 33 : „Sonetul meu l-am închinat femeii/ Că asta-i prima, marea lui menire,/Să urce-n slavă clipa de iubire/ Pe care au eternizat-o zeii”.

       Într-o formulă sintetizatoare, putem afirma, cu deplină îndreptățire, că Mihai Merticaru este nu doar un poet, pur și simplu, ci și un veteran al sonetului românesc, alături de Mihai Eminescu, Mihai Codreanu, Alexandru Macedonski,Tudor Arghezi, Victor Eftimiu,  Tudor George, Vasile Voiculescu, Radu Cârneci ș.a.  

      După părerea noastră, sonetul este cea mai dificilă specie poetică, formal și contenutistic vorbind, părere ce ne este confirmată de însuși autorul acestei cărții într-un eseu intitulat „Sonetul și matematica astrală”.  În zece pagini de detalii tehnice, se referă la prozodia celor două catrene urmate de cele două terține, formulând interesante observații de istorie și analiză literară privitoare la sonetul european și românesc. Nu sunt uitate terținele unui Omar Khayyam cu motivele sale poetice universale carpe diem, carpe rosam, vanitas, vanitatum vanitas, sau aforismele unui Li Tai Pe, ori versetele din Cântarea Cântărilor

    Așadar, în ciuda corsetului de formă fixă ce implică faimosul ritm endecasilabic, sonetul seduce de sute de ani prin muzicala, magica euritmie intraverbală, prin suplețe și farmec:“Zâmbetul tău mi se scaldă-n privire/ Și n oricare floare te văd pe  tine,/ Nu sângele, tu îmi curgi prin vine / Dumnezeiască, rară plăsmuire // Un ceas de nu te văd în preajmă chin e, / Soarele își pierde dinstrălucire, /Inima-mi e pe punctul de topire, / O catastrofă, în lume, survine // Noapte albă, din ochii tăi, răsare, /  Prefăcându-se-n fluvii de lumină, / Să-mi fie viața toată sărbătoare, // Un promițător răsărit de soare./ Icoană sfielnică și senină,/Comorile lumii-n tine se-mbină”.                            

       Majoritatea sonetelor din Brâul Afroditei sunt poeme de iubire ce capătă pe alocuri accentele unui imn cosmic, căci iubirea ca și poezia înseamnă pentru poet ieșirea din timpul istoric și intrarea în sacralitate.

        ”

Viaţa Nemţeană

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.