„Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, că văzură ochii mei mântuirea Ta” „Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, că văzură ochii mei mântuirea Ta”
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI Pe 2 februarie, la 40 de zile de la Crăciun, Biserica prăznuieşte „Întâmpinarea Domnului”. Sărbătoarea este cunoscută şi cu denumirea slavonă de... „Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, că văzură ochii mei mântuirea Ta”
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI
Pe 2 februarie, la 40 de zile de la Crăciun, Biserica prăznuieşte „Întâmpinarea Domnului”. Sărbătoarea este cunoscută şi cu denumirea slavonă de Stretenia.

În această zi, credincioșii retrăiesc momentul în care Mântuitorul e dus la templu de Fecioara Maria şi Dreptul Iosif pentru a fi închinat lui Dumnezeu, potrivit vechii Legi.

„N-am venit să stric Legea, ci s-o împlinesc” (Matei 5,17), va spune Iisus. La opt zile, fusese tăiat împrejur, conform Legii iudaice. Acum, tot după Legea Veche, care cerea ca, la împlinirea a 40 de zile, primul născut al fiecărei familii trebuia să fie dedicat, afierosit Domnului, Mântuitorul este dus la templu. Cu aceeaşi ocazie avea loc şi slujba de purificare a mamei.

Pruncul este dus de Fecioara Maria şi de Iosif, la Templu, dimpreună cu o pereche de turturele care trebuiau aduse ca jertfă lui Dumnezeu. Aici sunt întâmpinaţi de bătrânul preot Simeon şi de proorociţa Ana.

Despre Simeon

În secolul III î.Hr., Ptolemeu al II-lea Filadelful (285-247) îi convocase la Alexandria pe cei 72 de înţelepţi pentru a traduce Vechiul Testament în greceşte, traducere care avea să poarte de aceea numele de Septuaginta („șaptezeci” în latină). Faraonul îşi dorea mult această scriere în monumentala Bibliotecă din Alexandria, una dintre cele Şapte Minuni ale Lumii.

Când Simeon a ajuns la pasajul „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu” (Isaia, 7, 14), el a tradus „Fecioară” prin „Femeie”, pentru că i s-a părut de neînţeles ca o fecioară să nască. Pentru necredinţa sa, Dumnezeu l-a legat să nu moară până nu-L va vedea pe Cel născut din Fecioară.

Bătrânul preot are atunci revelaţia că acel Prunc este însuşi Mântuitorul lumii şi rosteşte zguduitoarea frază: „Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău, Israel” (Luca 2, 29-32).

Apoi, adresându-i-se Fecioarei Maria, Simeon o avertizează despre cumplitele suferinţe care vor preceda Mântuirea: „Iată, Acesta (Hristos – n.r.) este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.” (Luca 2:34-35)

Proorociţa Ana, care stătea alături de bătrânul Simeon, avea 84 de ani şi era fiica lui Fanuel. Ea nu părăsea niciodată Templul, slujind cu smerenie în post şi rugăciune. Alături de Simeon, şi ea a dat mărturie despre divinitatea Pruncului. În icoana dedicată Întâmpinării Domnului, proorociţa Ana are în mâini un sul de pergament pe care scrie „Pruncul a întărit cerul şi pământul”.

Viaţa Nemţeană

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.