17 iunie 2019: 546 de ani de la o lucrare vestită devenită istorie la Mănăstirea Neamţ 17 iunie 2019: 546 de ani de la o lucrare vestită devenită istorie la Mănăstirea Neamţ
1473: Călugărul Nicodim de la mânăstirea Neamț a terminat „Tetraevangheliarul”, lucrare vestită pentru miniaturile sale și pentru că în el se află portretul lui Ștefan... 17 iunie 2019: 546 de ani de la o lucrare vestită devenită istorie la Mănăstirea Neamţ

1473: Călugărul Nicodim de la mânăstirea Neamț a terminat „Tetraevangheliarul”, lucrare vestită pentru miniaturile sale și pentru că în el se află portretul lui Ștefan cel Mare, dăruit de către domnitor mănăstirii Humor; de aici denumirea actuală „Tetraevangheliarul de la Humor”.

17 iunie 1473 – manuscrisul și miniaturile; 20 noiembrie 1487 – ferecătura

Dimensiuni: manuscrisul 24 X 35 cm.; ferecătura 25 X 37 cm.

Proveniență: scris și miniat din porunca lui Ștefan cel Mare, de către ieromonahul Nicodim, la Mănăstirea Putna, pentru Mănăstirea Humorului; ferecat, din porunca aceluiași voievod, în Mănăstirea Humorului.

Istoricul circulației: Reconstituind, pe temeiul unor însemnări din paginile sale ori al unor documente aferente, itinerariul parcurs de acest Tetraevanghel de-a lungul veacurilor, asistăm la o adevărată odisee: în 1473 este dus de la Putna la Humor; în 1538, pentru a nu cădea pradă invaziei lui Soliman Magnificul, este trimis în Transilvania, la Cetatea Ciceului, aflându-se, vreme de trei ani, în grija lui Petru Rareș, refugiat aici după înfrângerea sa de către turci; în 1541 Petru Rareș îl ia cu sine la Constantinopol, de unde – redobândind domnia – îl aduce, în același an, „la preaslăvita cetate de scaun Suceava” iar de aici, tot în același an, îl trimite îndărăt la Mănăstirea Humorului; în 1653 cazacii lui Timus Hmelnițki pradă Moldova, luând – printre multe altele – și Tetraevanghelul de la Humor; în același an, prețiosul manuscris este smuls cazacilor de către ostenii generalului transilvănean Ioan Kemeny, veniți în ajutorul logofătului Gheorghe Ștefan, uzurpatorul tronului lui Vasile Lupu; ajungând domn al Moldovei, Gheorghe Ștefan răscumpără cartea de la generalul Kemeny, restituind-o Mănăstirii Humorului la 25 septembrie 1657, unde va rămâne vreme de peste un veac.

După răpirea Bucovinei în 1775 și, mai ales, după exproprierea și desființarea mănăstirilor și schiturilor bucovinene de către imperialii austrieci, în anul 1783, cartea dispare din nou de la Mănăstirea Humorului; în septembrie 1881, cu prilejul unei vizite în Bucovina, episcopul Melchisedec o redescoperă la Mitropolia din Cernăuți, făcând apoi o ampla comunicare, în cadrul Academiei Române, referitoare mai ales la miniatura cu portretul lui Ștefan cel Mare, care a generat îndelungi discuții asupra „chestiunii adevăratului chip al marelui voievod”; la cererea episcopului și a lui Ion Ghica, Mitropolia din Cernăuți trimite Academiei Române, spre cercetare nemijlocită, Evangheliarul, care ajunge mai întâi la Iași, apoi la București, în dimineața zilei de 27 noiembrie 1881; după mai multe săptămâni de examinări și de noi dezbateri, cartea este restituită, pe la începutul anului următor, îndărăt Mitropoliei din Cernăuți; ea va trece apoi, prin 1937, la Muzeul arhidiecezan din același oraș. În anii 1940 – 1948, ajunge printre odoarele Mănăstirii Dragomirna, iar între anii 1948 – 1957, este expus în muzeul aceleeași mănăstiri, în 1957, prestigiosul Evangheliar este detașat la București, pentru a figura în expoziția documentar-artistică organizată de Muzeul de artă al Republicii, cu prilejul aniversării a 500 de ani de la urcarea lui Ștefan cel Mare pe tronul Moldovei, după care, în același an, este adus și expus în Muzeul Mănăstirii Putna unde fusese caligrafiat cu aproape jumătate de mileniu în urmă. Câțiva ani mai târziu, îl găsim menționat în Catalogul expoziției L’Art Byzantin, art europeen (Neuvieme exposition sous l’egide du Conseil de l’Europe), organizată în 1964 la Palatul Zappeion din Atena, fără să avem însă certitudinea că a participat efectiv la această grandioasă expoziție, deoarece în procesul verbal de restituire a obiectelor împrumutate de la Putna, pentru expoziția de la Atena, este menționat Tetraevanghelul din 1507, care nu apare în catalog, pe câtă vreme col din 1473, care apare în catalog la nr. 331, nu este menționat (Cf. Arhiva Mănăstirii Putna, ds. 1/1964, „Diferite corespondențe”, f. 300). în aprilie 1971, cartea este luată în custodie la Muzeul de istorie al R. S. România. În locul ei, la Putna, este expus un facsimil executat la Muzeul de artă al Republicii, în anul 1973, de către graficianul D. Dănăilă. Filele și ferecătura acestui facsimil sunt cu l cm. mai mici față de original.

Viaţa Nemţeană

No comments so far.

Be first to leave comment below.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.